Cat de fraieri sunt romanii?

Raspuns: nu sunt. Mai precis: nu mai sunt.

Toate tehnicile de vanzare propovaduite de urmasii lui Hopkins & Co, cu finalizarile lor cerute intotdeauna, cu insistentele lor, cu telefoanele lor nepregatite nu mai functioneaza la romani. Recunosc: au functionat. In anii ’90, eu asa am vandut, si inca bine. Dar acum, lumea e alta. Nu mai e incredere. Un client, daca se stie nestiutor, prefera sa nu cumpere, sa astepte. Asta se potriveste la fix cu caracterul masochist si indurator la suferinta al romanului.

Romanii nu mai cred in autoritate. De nici un fel: statala, religioasa, cognitiva.

Romanii nu mai practica reciprocitatea. Fa-i un serviciu, in speranta ca ti se va intoarce inapoi: de cele mai multe ori, nu se va intoarce, si va uita de el.

Romanii nu mai au cuvant. Minciuna e la ordinea zilei. Promisiunile n-au nici un fel de valoare. Iti zice acum ‘Da.’ numai ca s-o intoarca maine. Legile posesiei si ale consevectei au zburat pe geam.

Romanul e prea sarac ca sa practice putinatatea. Si prea neincrezator, dealfel.

In schimb, romanul se ghideaza dupa colectivitate. Ce face unul, fac toti. Siguranta sta in turma. De aceea, inca vanzarea in masa de bunuri de larg consum standardizate inca functioneaza. Si functioneaza similaritatea: e mai usor sa cumperi de la unul similar tie.

Singura sansa a vanzatorului, in ziua de azi, e sa aiba suficient de multa expertiza, detasare de rezultat, dorinta reala de ajutorare si rabdare (ca sa reziste unui lung proces de cumparare). Cumpararea se face, in realitate, de catre client, si orice miscari ale vanzatorului, de natura sa-l influenteze, nu au decat efect contrar.

De aceea incercarile de manipulare, de vanzare bagata pe gat, de spam telefonic, mie mi se par rizibile. Din ce in ce mai mult, ma intreb: cine e mai fraier, ala care e considerat, aprioric, ca fiind fraier, sau cel care isi seteaza un business si un proces de vanzare pornind de la aceste premize, cum ca romanul e fraier?…

Si, daca nu ma credeti, uitati cum se face pacaleala la americani. Pe lacomie. Pe prostie cultivata. Si pe pre-existenta a ceva ce poate fi furat.