Despre placerea de a vinde

M-am dat jos din masina ca sa vad, de aproape, noua concoctiune numita Angst Carrefour. Si am vazut-o: chiar nimic interesant. Neinspirati cei care o administreaza, sau e altceva la mijloc, de nu ma prin eu: unul dintre parteneri lupta, din rasputeri, sa-l fure pe celalalt.

20 de metri mai incolo e o piata: hai sa casc si eu gura. Si, dand ocol, ajung in fata unui magazin, mic cat un timbru, care vindea masline si, in general, chestii alimenare grecesti. La pupitrul de deservire, 2 doamne, frumusele, dar probabil mult mai croite pentru petreceri intense cu niste greci virili spargatori de farfurii, decat pentru servirea gospodinei romane. Am primit, plenar, toata scarba pe care numai cineva fara chemare pentru meserie o poate practica. Am stat la o coada inutila. Am incercat sa gust niste masline, doar ca sa constat ca trebuie sa folosesc degetele, scobitorile fiind la mai bine de 3 metri distanta. Cand, intr-un bun sfarsit, mi s-au adus si scobitorile, mi s-a raportat, cu dezgust si colturile gurii lasate in jos, ca motivul pentru care nu se pun la locul cu masline e ‘ca se varsa’. De parca scoci-ul cu doua fete inca nu s-a inventat. Cand, in sfarsit, dupa 10 minute de stat la o coada de 3 persoane, am comandat masline ‘ de o suta cincizeci de mii’, mi s-au dat 150 de grame. Cand am facut precizarea ca ‘am zis de o suta cincizeci de mii’ mi s-a reprosat ca nu m-am exprimat in lei noi, adica ‘cin’spe lei’. Uite asa, sunt eu mai batran, am ramas calat pe lei vechi si euro.

Ca sa pun capac, aveam o sticluta goala de tedi in mana, si am cerut sa o puna la cos (in toata piata nu gasisem nici macar un cos, si inca nu am ajuns la nivelul de romanism la care sa arunc sticla goala pe jos). Mi s-a raspuns sec: “N-avem. Luati-o.”. La care, nefiind chiar dus la ultima fita de biserica, le-am pus-o pe tejghea, si am formulat varianta prescurtata a lui “Cu respect, va rog, incercati sa vi-o bagati in cur, dar cu grija, sa nu faceti cioburi.” adica, educat fiind, numai: “Incercati.” si am plecat. Fara gand sa mai trec vreodata pe acolo, chit ca maslinele sunt chiar bune – am mancat din ele azi dimineata.

Bafta a fost ca, la numai 45 de minute distanta, proaspetele rani facute in ego-ul meu de shopper au fost puternic ogoite de baietii de la Hornbach. Nu stiu cine ii invata pe baietii astia, sau cum sunt selectati, dar am plecat de acolo nu numai cu bratele pline, si mai usor cu vreo 300 de lei (vedeti, ma conformez 😉 ) ci si cu un mare zambet pe fata. Cu fiecare cu care am stat de vorba – si stau, ca asa sunt eu – am avut cate o experienta placuta. Doamna de la neoane mi-a povestit ca si ea si-a schimbat starterul, dar de la neonul circular din bucatarie, si, si eu, m-am laudat cu cel pe care il am din 1993, de mai e un an si ii scriu un sequel de tip Alexandre Dumas. Domnul de la aspersoarele de irigatii s-a straduit sa-mi spuna ca: “Uitati, avem si o varianta mai ieftina, tot acelasi lucru.” si mi-a aratat cum functioneaza, cu pretul udarii pe fata si pe picioare. Doamna de la ceasul de bucatarie nu era, dar m-a ajutat doamna de la raionul alaturat, cel de perdele, si nu a facut nici un fel de nazuri ca n-ar stii, ci doar ca ‘nu le stie asa de bine’. Totul, intr-o atmosfera de normalitate, de umanitate, de lipsa de minciuna, de placere, reala, de a servi clientul. (Si, credeti-ma, daca dupa 20 de ani de vanzari si vreo 15 de training ma pricep la ceva, aia e sa identific cand o actiune de vanzare e reala sau contra-facuta.)

Doua experiente aflate la poli opusi: prima, neplacere de a vinde si de a fi acolo in respectiva postura, a doua, inot sincron in piscina cu clientul.

Si o singura concluzie: daca vinul e acru, arunca-l. Daca simti ca nu esti facut pentru ceea ce faci, fa altceva. Incearca, macar, altceva. E inutil sa vrei sa fii altceva decat esti, de fapt.

A, si: Multumesc, Hornbach.

P.S. Si la intrarea in Hornbach, revistele concurentilor, si produsele similare din Hornbach, cu preturi, afisate pe un panou. Lovitura sub centura. Incantare pentru mine, om de vanzari, si, din cand in cand, shopper.