Esenta capitalismului (si succesului in afaceri) in Romania

In Romania co-exista doua tari:

  • cea a taranului care mananca de la fundul gainii, si munceste pe te miri ce ca sa se tina in viata, si
  • cea a celor care au ceva bani si ‘stare’, de obicei de pe munca primilor, sau in urma unui noroc chior, gen: s-a nascut la oras, sau a murit bunicul si i-a lasat 10 ha de teren, taman la marginea orasului, si inainte de boom-ul imobiliar.

Ca sa faci bani in Romania, trebuie sa folosesti (exact ca la producerea de curent electric) aceasta diferenta de potential, intre cele doua Romanii.

Varianta 1: Iei munca celui sarac si o vinzi cu supra-pret celui care are bani (aici incluzand export catre tari civilizate), sau

Varianta 2: Iei munca (= produsul muncii) celui de la oras si o vinzi celui sarac, atunci cand poti (daca a furat ceva, a avut o recolta norocoasa, sau a primit bani europeni). Sau, alternativ, gasesti o cocaina pentru cel sarac (gen: tutun, alcool, sex, glutamat, antidot pentru frica, religie, promisiuni, politica) si i-o dai, la nivel de masa, facand cate un banut la fiecare tranzactie.

Prima varianta se cheama management: adica, exploatarea resursei (in cazul Romaniei, cea umana) la sange.

A doua se cheama marketing: adica, pacalirea prostului intru cumpararea cocainei tale.

In oricare alta varianta (in afara de cele doua de mai sus), faci bani putini, greu, rar si prost.

Sansa Romaniei e numai ca Romania bogata, cea urbana, sa vanda ce produce Romania saraca, cea rurala, unor bogati (= consumatori din UE) la o valoare pentru bani (= raport calitate/ pret) de nerefuzat.

Acum intelegeti de ce trebuie sa vorbiti limbi straine?… πŸ™‚