Autenticitatea (gesturi mici, care fac diferenta)

Mi-am pus dintotdeauna intrebarea de ce Jamie Oliver e mai atragator (ca si bucatar) decat multi altii. Nu e mai frumos, nu gateste neaparat mai bine, (am fost la restaurantul lui, seventeen, si am fost total dezamagit – am mancat chiar prost), nu mai e (chiar) la prima tinerete, nu spune (neaparat) lucruri noi, dimpotriva…

Daca te uiti, insa, cu atentie, cel putin la primele lui seriale, cele de acum 10 ani, vei constata un lucru placut: isi face curat pe masa de lucru, in cateva secunde, de unul singur. Niciun alt mare bucatar cu emisiune TV nu mai face asa ceva. Pentru cine stie putin montaj de film: se insereaza un alt cadru, apoi, cand se reintorc la masa de lucru, aceasta e curata. Jamie le trage in priza directa, fara taieturi (ma rog, aproape) si asta face toata diferenta.

Pentru ca oricine a gatit, macar o data-n viata lui, stie ca partea grea nu e amestecatul si preparea ingredientelor, cat pregatirea acestora, si, mai ales, curatenia de dupa.

Cu acest gest simplu (pun pariu ca e si ne-regizat), Jamie dovedeste un lucru dupa care orice tanjeste: ca e autentic. (Ca nu e facatura.)

In Noua Vanzare, eu am spus – nu o data, puteti verifica – ca trebuie sa fii autentic. Usor de zis, greu de facut.

Pentru ca autenticitatea deriva din 2 lucruri:

1. un suflet pieptanat (celebra intentie superioara, dorinta reala de a ajuta clientul) si

2. o expertiza autentica, care se dobandeste numai dupa lucru real, pe teren.

Cand vanzatorul care iti vinde beton amprentat sau dale nu stie sa se aplece ca sa masoare o rigola – nu e autentic.

Cand vanzatorul de asigurari n-are habar daca exista reduceri pentru domnisoare incepatoare (clusterul cu cele mai putine accidente, dovedit statistic) – nu e autentic.

Cand vanzatorul stie pretul pe metru liniar, dar nu stie daca transportul e inclus, si trebuie sa intrebe pretul acestuia, si te suna inapoi – nu e autentic.

Cand vanzatorul de termosistem apare cu pantofi Polini si ceas Tag Heuer la mana (si asta purta si vanzatorul de  Volkswagen) – nu e autentic.

Cand avocatul nu are formulatul de imputernicire avocatiala la el – n-a mai vandut de mult, si nu e autentic.

Cand curva stie pretul pietii, dar te intreaba daca n-ai tu prezervativ – nu e in meserie, nu e autentica.

Cand doctorul iti prescrie, din varful pixului, acelasi medicament generic, numai ca facut de o firma cu nume, si de 10 ori mai scump (fara sa te intrebe, macar) – nu e autentic.

Cand vanzatorul de termopane are un metru din-ala care flambeaza si se indoaie, de ingust ce e – nu face in mod regulat treaba asta, nu stie ca: cele bune sunt cele late – si nu e autentic.

In Romania, fuga de lipsa de autenticitate, intr-un univers plin de facaturi si butaforii, e sport national.

Si, inca ceva: chiar daca iei la mana toate amanuntele, si incerci sa le prevezi si regizezi, tot n-o sa inspiri autenticitate. Singura varianta care, intr-adevar, functioneaza, e sa muncesti real, in bucatarie. Cam ceea ce a facut Jamie, niste anisori buni (si face in continuare, zilnic) inainte de a aparea pe sticla.