Raspunsul corect la o ‘cerere de oferta’

‘Cererea de oferta’ e moartea procesului tau de vanzare, si, implicit, a vanzarii.

Ce se poate intampla bun cand ti se face o ‘cerere de oferta’? Vei face oferta, si cel care o primeste (daca o citeste) va decide pe baza de pret. De fapt, asta e si ideea celor care fac cereri de oferta: sa obtina un pret cat mai mic, si, in subsidiar, sa invete care sunt preturile practicate pe piata. Rata de inchidere pe baza raspunsurilor la ‘cereri de oferta’ e, simplu: zero. In cele din urma, cel care a facut ‘cererea de oferta’ va cumpara de la cineva pe care il cunoaste: implicit, de la un vanzator care nu urmeaza ‘cererea de oferta’.

Asta e si ideea. Raspunsul corect la o ‘cerere de oferta’ e: “Nu suntem inca acolo.”/ “Din pacate, nu pot sa va fac o oferta, atata timp cat nu stiu ce doriti si care e situatia Dvs. actuala. Nu pot sa va ofer decat un pret: aveti lista de preturi atasat. “.

Daca sunteti mai activ (ceea ce va recomand) puteti sa-l sunati pe client, si sa va continuati procesul de vanzare. (Sigur, daca va iese. De obicei, cei care cer ‘cereri de oferta’ sunt prea putin dispusi sa discute, in mod real, de ce ii doare.)

Cred ca una din cele mai mari tampenii (si mai frecvent intalnite) e sa trimiti ‘oferta’ ca raspuns la ‘cererea e oferta’, apoi sa dai telefon: “Ati primit oferta mea?… Cum vi se pare?…”. E, practic, o invitatie la minciuna, de genul: “Da, am primit-o, dar mai trebuie sa ma sfatuiesc cu nevasta-mea.”. sau “Din pacate, e cam scump. Am primit, din alta parte, la jumatate de pret.”.

‘Cererea de oferta’ e numai un semnal ca, mai devreme sau mai tarziu, cineva din zona respectiva va avea intentia de a cumpara ceva similar. Asta: daca se va intampla, vreodata.

Pentru ca cineva care cumpara nu are timp sa trimita cereri de oferta: ala te cheama sa stea de vorba cu tine, si sa cumpere. Si nu se sperie daca ii spui la telefon (ca sa retezi cererile de vizite ale bagatorilor in seama, care nu cumpara nimic): “Produsul meu costa X.”. Dimpotriva, zice ceva de genul: “Da, stiu ca (cam) asta e nivelul de pret, dar vreau sa vorbim de ce am eu aici, la mine.”.

Si daca i-ai spus un pret, la telefon, si s-a speriat, fii linistit: nu era (inca) client. Daca procesul tau de vanzare implica o palnie larga, si vorbitul cu toti si cu cainele lor, atunci il barai mai departe. Daca nu (si, in ziua de azi, cu benzina scumpa si costurile mari, nu prea sunt multi care sa faca asta) atunci: stai cuminte. Lasa numai o impresie buna, pe cat poti. Daca asta implica (sau presupune) un pret mic decartat, asta faci: decartezi un pret mic, chiar si nereal, ca sa lasi impresie buna. Gen: pretul masinii, chit ca nu functioneaza fara accesorii.