Vanzatorul, ca si paratraznet

Vanzatorul, ca si paratraznet

In Romania exista un obicei bine inradacinat: daca te suna un vanzator, ca sa-ti ofere ceva, te caci pe el.

Sigur, etica celor care suna (sau care, mai precis, sunt pusi sa sune) e dubioasa. De multe ori, iti ofera actuni la fabrici de piei de closca, sau soft-uri pe care le poti download-a si de pe internet, sau servicii de publicitate care nu aduc nici macar un telefon. Dar raspunsul (in cele mai multe cazuri) e groaznic. De aceea putinii care (mai) fac aceste incercari sunt fie ticalosi sadea, masochisti, sau incepatori disperati.

Unul dintre cache-urile telefonului e ca e pe jumatate ascuns. La telefon, poti fi oricine. La fel, prin telefon, poti fi oricat de scarba. Fara frica de represalii.

Nu e numai vina clientilor. Vanzatorii, de-a lungul timpului, s-au dovedit a nu-si merita banii, si s-au denigrat singuri.

Am primit de curand un telefon, si clientul m-a intrebat: ‘Sunteti agent de brokeraj?… Ca vreau un agent, ca sa-mi dea un pret mai mic.”

Nu, sunt agent de vanzari. De 20 de ani.

Si: ca au ajuns clientii sa sune agentii ca sa primeasca un pret mai mic, e grav. In capul clientilor, rostul vanzatorilor e acesta: cei care iti dau un pret mai mic decat cel afisat (pe site, sau aiurea).

Combinatia de: target, cu acces la pret mai mic, cu atasament de comanda, si cu nestiinta de carte (si, de ce sa n-o spun, neintelegerea rolului vanzatorului, acela de furnizor de solutie) ne-au adus aici.

Asa ca: nu va mai plangeti ca sunteti latrine. Nici nu ati facut nimic ca sa preveniti asta. Ba, dimpotriva: daca ati avut ocazia de a vinde (acelasi lucru) dand un pret mai mic, ati facut-o. Corect?…